Lacul Ursu este cel mai mare lac heliotermic din lume (40.235 m²) și unic în Europa, fiind considerat rezervaţie naturală. În trecut teritoriul acestui Lacului Ursu era ocupat de fânaț și purta numele de Groapa lui Cristofor, fiind străbătut de pârâul Criș-Toplița. În data de 27 mai 1875 s-a produs o rupere de nori, formând o groapă pe fundul căreia s-a depus fânul adus de apă și a produs o înfundătură. Apa s-a acumulat și s-a format lacul. Astfel se poate spune că lacul s-a format atât prin alunecare de teren, cât și prin astupare, dar și consecința unui proces intens de dizolvare a sării. Numele de Lacul Ursu provine de la localnci datorită faptului că se aseamană cu o piele de urs întinsă, actuala formă fiind din anul 1881.
După formarea Lacului Ursu, soarele a început să încălzească apa sărată din el. Acest lucru a fost observat de oameni, care s-au gândit să folosească apa caldă a lacului ca factor terapeutic. În anul 1893, Illyés Lajos a luat initiativa ca fenomenul de încălzire a Lacului Ursu să facă obiectul unor studii științifice. Mai mulți specialiști s-au ocupat de acest fenomen. La sfârșitul secolului trecut a existat o controversă, cu privire la cauzele care determină încălzirea apei din Lacul Ursu. Unii considerau că încălzirea se datoreaza alimentării lacului, în interior, cu izvoare fierbinți. Altii au constatat că pe fundul lacului temperatura era de 14°C, iar în straturile de mai sus, erau valori de 60-70°C, negându-se astfel existența izvoarelor fierbinți și atribuind cauza, în schimb, unor fenomene chimice (descompunerea cristalelor de pirită).
Efectul heliotermic al lacului, care îl face atât de deosebit, se datorează efectului de seră produs de stratul subțire de apă dulce ce curge deasupra lacului în contact cu apa sărată concentrată. Având o greutate specifică mai mică, apa dulce se întinde pe suprafața lacului, formând un strat de câțiva centrimetri grosime. Primăvara, straturile sărate inferioare (1,40 – 2,50 m) se încălzesc sub acțiunea razelor solare, până ating 40-50°C (la sfârșitul lunii iunie). Apa sărată, datorită greutății sale specifice mai mari, nu se ridică la suprafață și își păstrează căldura înmagazinată până la mijlocul sezonului de vară. Pentru a se păstra efectul heliotermic, unicat în lume, zilnic se impune o pauză de două ore între orele 13-15. Ca și durată a băilor se recomandă băi între 20-30 minute pentru adulți și 10-15 minute pentru copii.
Legenda Lacului Ursu: (lacrimile zânei)
Demult, în pădurea aflată în apropierea localității, într-o poiană minunată, trăia o frumoasă zână. Aceasta a zărit odată un cioban secui și s-a îndrăgostit de el. După legile zânelor nu avea voie să se întâlnească cu acest flăcău, astfel a ascultat în fiecare noapte cântecul de fluier al acestuia. Nu a rezistat mult și a hotărât că se va întâlni cu flăcăul. A coborât în vale unde a văzut flăcăul sărutându-se cu o altă fată. Zâna s-a enervat atât de mult, încât a transformat flăcăul și oile într-o stână. A umblat apoi numai în munți, iar din rămășitele voalului său au crescut flori care au cuprins munții. Palatul zânei a ars și s-a scufundat pentru că aceasta a lăsat focul aprins. A plâns cu lacrimi încât a crescut un pârâu, apoi un lac. Așa s-a născut Lacul Ursu fiind încălzit de jos de vatra zânei.
Compoziția chimică a Lacului Ursu
Principalul component al apei terapeutice este clorura de sodiu (NaCl) al cărui concentrație crește odată cu adâncimea și variază între 6 si 310g/l. Într-o cantitate mai mică poate să conțină și alți ioni:
Cationi: Ca, Mg, K, Fe
Anioni: SO4, HCO2, Br, I
Ca și curiozitate putem adăuga faptul că Lacul Ursu conține aproximativ 64.000 tone de sare, cantitate care ar satisface necesarul de sare al orasului Sovata pentru 2.000 de ani.
Temperatura apei
În vara anului 1900, la o adâncime de 1,32 m lacul avea temperatura de 71°C. În anii următori datorită creșterii numărului de vizitatori temperatura apei nu a mai atins această valoare. În condiții optime la data deschiderii lacului pentru public, temperatura maximă ajunge la 50-55°C. În timpul verii temperatura apei scade treptat.
[table id=2 /]
Indicații terapeutice
Atât Lacul Ursu, cât și celelalte lacuri sărate din stațiunea Sovata sunt potrivite pentru vindecarea diverselor tipuri de boli: ginecologice, endocrine, dezechilibrări neuro-hormonale, reumatism. Pentru detalii vă recomandam să citiți pagina dedicată bazelor de tratament din Sovata.
Contraindicații
Toate bolile acute sau subacute, toate formele de cancer, boli cardiovasculare grave, hipertensiune arterială (valori peste 180/120 mmHg), boli venerice, boli grave psihiatrice, hemofilia, boli infecțioase, toxicomaniile, dependenți de droguri.