În Sovata există în total şase lacuri sărate, două cu apă dulce și un alt lac sărat transformat în mlaştină (Lacul Şerpilor). Lacurile sărate din Sovata sunt de tip carstic formate din doline de sare în depresiuni mici sau mari, însă formarea lor este legată si de exploatarea sării din trecut. Astfel se remarcă: Lacul Ursu, Lacul Negru, Lacul Aluniş, Lacul Mierlei, Lacul Verde şi Lacul Roşu ca lacuri cu ape sarate si Lacul Paraschiva si Lacul Dulce ca lacuri cu apa dulce.

Cel mai vechi lac al stațiunii este Lacul Negru, de origine antropică, format în anul 1710 prin surparea unei ocne, iar adâncimea maximă este de 6,20m. Este vestit pentru nămolul terapeutic extras și folosit în diferite tratamente, însă rezervele de nămol s-au epuizat cu timpul.

Lacul Aluniș se află într-o dolină, la 60m de Lacul Ursu, format prin scurgerea apei provenită din Lacul Ursu. Are o adâncime maximă de 7,4m.

Cel mai tânăr lac din stațiune este Lacul Mierlei (Rigo To) și datează de la începutul anilor 1950, cu o adăncime maximă de pănă la 1m. Nămolul de aici se folosește în tratarea durerilor de spate și a membrelor.

Lacul Verde și-a primit denumirea datorită culorii verzuie a copacilor care se oglindesc în lac. Lângă lacul Verde se află masivul de sare.

Lacul Roșu și-a primit numele datorită aspectului creat de viermișorii de sare care trăiesc aici de la concentrația mare de sare și de la frunzele colorate căzute în apă.

Lacul Paraschiva este un lac cu apa dulce, format în urma precipitaților. Sedimentele sunt deosebit de groase și nu au străpuns stratul de sare.

Ar mai fi de menționat lacul Tivoli, care într-o vreme a fost secat intenționat din cauză că erau anumite infiltratii din apa dulce a lacului în lacul Ursu și îi periclita existența acestuia din urmă.